Povesti din lumea Chic Ville

Magia prieteniei. Capitolul II. Palaria magica a lui Bess

Scris de Chic Ville

Pe drumul către atelierul de croitorie a lui Mademoiselle Noeline, din trăsura în care Bess o grăbise să urce căci “Noeline nu suferă întârzierile de orice fel”, Laureline se desfăta cu străzile Parisului care erau ceva nou și fermecat pentru ea. Vedea urși spilcuiți și ursoaice cochete la cafenelele de pe Rue des Ours, sorbind din cești delicate, multicolore. “E fascinant!” se gândi ea exact când trăsura opri în fața unei clădiri somptuoase, în stil baroc. Recunoștea clădirea din cărțile ei despre Paris: era faimosul institut de design vestimentar, realizat de celebrul arhitect Louis le Ours.

Povestile ursuletilor

Povestile ursuletilor

O dată ce intrară în clădire, Laureline mai că pică pe spate: așa ceva nu văzuse în viața ei! Oglinzi înalte, cât pereții de mari, cu rame sculptate de cei mai talentați meșteri: culorile îi luau ochii, era într-o stare de completă și inegalabilă beatitudine.

Câteva minute mai târziu, fluturii pe care îi avea în stomac îi regăsi și pe tapetul din atelierul Mademoisellei Noeline, care o privea zglobie din celălalt capăt al încăperii.

“Tu trebuie să fii Laureline! Bess mi-a povestit atât de multe despre tine! Și pot spune că are dreptate în privința salopetei.” [mks_button size=”medium” title=”Ia-l acasa acum” style=”rounded” url=”http://chicville.ro/ursuletul-laureline-de-plus-cu-rochita-maro-si-portocaliu-24×41-cm.html” target=”_blanck” bg_color=”#aa0d33″ txt_color=”#FFFFFF” icon=”” icon_type=””]

Ursuletul Laureline

Ursuletul Laureline

Laureline deja se obișnuise cu ideea că salopeta ei nu era deloc pariziană așa că nu se simți prost.

“Ei, cum e pălăria, Bess?” o întrebă Noeline.

“Exact cum m-am așteptat!” exclamă Bess. “Ba chiar nici nu a trebuit să o stropesc  de 3 ori cu mătase de broaște, a funcționat din prima!”

“Mătase de broaște? Bleah! Cum adică?” sări Laureline din colțul în care se pitise să admire un cufăr deosebit pentru materiale, cu desene din Paris pe el. De când era mică ura mătasea de broaște ca nimic altceva. I se părea ciudată și nu o înțelegea, așa că atunci când împlinise cinci ani se hotărî să nu-i placă niciodată.

“Uhm… Laureline…” murmură încurcată Bess, “Lumea e un loc amuzant. Atât de amuzant încât poți face pălării magice care îndeplinesc dorințe!” continuă Bess zâmbind.

“CEEE?” exclamă Laureline cu ochii căscați.

Ursuletul Bess

Ursuletul Bess

 

[mks_button size=”medium” title=”Ia-l acasa acum” style=”rounded” url=”http://chicville.ro/jucarie-ursulet-bess-maro-din-plus.html” target=”_blank” bg_color=”#aa0d33″ txt_color=”#FFFFFF” icon=”” icon_type=””]

Și atunci Bess începu să îi povestească totul. În urmă cu două săptămâni, părinții ei dispărură brusc de acasă. La început, Bess se gândi că o părăsiseră  pentru că nu găsise niciun bilet iar toate rudele și prietenii pe care îi sunase nu știau nimic despre asta. Însă într-o seară avu un vis foarte vivid, în care mama ei o striga și îi cerea ajutorul.  Răscolită de vis, se trezi. Din dulap se auzea un zumzăit puternic, însă liniștitor, ca un greiere fericit.

“Zumzăitul…” se gândi Laureline.

Când deschise dulapul, găsi o pălărie pe care nu o mai văzuse niciodată prin casă. Era din in, foarte drăguță, cu boruri încrețite. Însă culmea era că chiar pălăria scotea zumzăitul. Neștiind ce să facă, se duse cu ea la atelierul Mademoisellei Noeline. Aceasta îi spuse că e o pălărie magică care o să dezlege secretul dispariției părinților ei, e o pălărie ajutătoare.

“Insă ca să funcționeze, trebuie să o faci să nu mai zumzăie. Și genul ăsta de obiecte magice se hrănesc cu 3 porții de mătase de broaște!”

Așa că Bess făcu tocmai ce o îndrumă Mademoiselle Noeline, udă pălăria cu mătase de broaște și așteptă să se întâmple ceva. Pălăria începu să tremure, apoi zbură lin ca și cum aerul ar îndruma-o. Ieși din casă, până în fața conacului părăsit de lângă casa lui Bess.

Povestile ursuletilor

Ursuletul Bess

Iedera se încolăcea pe gardul masiv din fier. “Aici m-ai adus?” întrebă Bess. “Si ce să fac eu aici?”. Pălăria se ridică mai departe în aer, trecu de gard și merse până în spatele casei. Bess găsi o spărtură lângă poartă și urmări pălăria. Când o prinse din urmă, stătea în fața statuetei din piatră a unei ursoaice bătrâne nobile îmbrăcată în haine de gală. “O fi statuia vechii proprietare..” își zise Bess.

Dar de acolo, nu se mai întâmplă nimic. Pălăria se așeză pe pământ. Bess observă că statuia ținea in mână un colier cu un pandantiv, însă în mijlocul pandantivului ceva lipsea, probabil o piatră prețioasă care ornamenta cândva statuia.

Neștiind ce să facă, se învârti prin grădina părăsită ore în șir, investigând, cercetând. Nimic. Absolut nimic. Apoi cel mai straniu lucru se întâmplă. De departe se auzea un glas înăbușit, însă puteai înțelege ce spune. Murmura lin: “Statuia ştie… Statuia…”

Bess se întoarse la statuie. După iedera groasă ce crescuse pe soclu văzu ceva gravat. Dădu plantele la o parte și acolo era scris un nume: “L. Moreau”. “Ce ciudat!” se gândi ea, “asa o cheamă și pe Laureline…”

 

Despre autor

Chic Ville

Lasa un comentariu